Serviciul de hingherit- ecarisaj al Sulfinei Barbu

Serviciul de hingherit- ecarisaj al Sulfinei Barbu

A inceput deja sa se vada cu ochiul liber ca Sulfina Barbu a incropit un mic dar eficient “serviciu de hingherit si ecarisat bani publici”, chiar in Comisia de Administratie Publica a Camerei Deputatilor (a carei Predinta este). Asta s-a intamplat, in principiu, din doua motive: Primo, pentru ca populatia si O.N.G.-urile n-au “castrat” la timp ideile tembele ale catorva hingheri iar ideile astea au fatat o gramada de pui pe care primarii/prefectii din “rasa” scripcaru, falca sau atanasoaie, impreuna cu “metisii” lor, i-au abandonat in poala Sulfinei Barbu. Secundo, pentru ca in Romania este interzisa “eutanasierea” intereselor abjecte ale unor increngaturi de primari, depozite veterinare, incineratoare si politicieni care fac bani frumosi de pe urma inmultirii si omorarii cainilor fara stapan.

Nucleul dur al Celulei de hingherit-ecarisaj Celula de hingherit-ecarisaj din Comisie seamana cu o banala celula canceroasa. Daca indepartezi “citoplasma” umpluta cu figuranti intorsi cu cheita de Sulfina si/sau de PDL, dai de nucleul malign alcatuit din deputati cu “vocatie”, convingeri si interese precise. Din nucleul asta fac parte: Sulfina Barbu, in calitate de “manta de ploaie” a tuturor scripcarilor, falcilor si celorlalti “prelucratori prin hingherire/ecarisare” ai bugetelor locale dar si (se vorbeste tot mai insistent) de posibil actionar “ascuns” al Protanului (ascuns pentru ca firma care detine Protanul e inregistrata intr-un paradis fiscal) postura in care d-nei Presedinte i-ar “fata” actiunile la fiecare tona de catei incinerati; deputatul PDL Gherasim, mare apologet al hingherelii “descentralizate”; deputatul Marinela Antonescu, prietena la catarama cu Cezara Manastireanu, hinghereasa-sefa a Constantei si patroana a celebrei “biobaze”; deputatul PDL Zanfir Iorgus, genialul ideolog al “solutiei totale si finale”( respectiv “capturare, vaccinare, sterilizare, reteritorializare si apoi eutanasiere”), deputatul PDL Zamfirescu Sorin, un personaj neguros, cu fantezii de macelar, care a marturisit ca cea mai buna solutie ar fi asomarea sau impuscarea cainilor urmata de incinerarea lor, pe loc, in sute de cuptoare si cuptorase care ar trebui construite in fiecare adapost.

Scopul “Serviciului de hingherit” de pe langa Comisia de Administratie Publica Misiunea ”Serviciului de ecarisaj” al Sulfinei este aceea de a trece prin Comisie o forma hingherizata a P.L. 912/2007, ceea ce presupune intoarcerea pe dos a formei votate de Senat, impopotionarea ei cu niste tinichele de amendamentele complet inepte (dar extrem de profitabile pentru cine trebuie sa profite), sictirirea ONG-urilor, stergerea pe jos cu Apelul Intergrupului pentru Protectia si bunastarea Animalelor din Parlamentul European si transformarea in hartie igienica a studiilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii. misiunea a devenit mai usoara cand, printr-o manevra perfida, Sulfina&Comp a renuntat sa mai legifereze obligativitatea eutanasiei in masa pentru a legifera, in schimb, dreptul Consiliilor Locale de a hotara aceasta eutanasie in masa (ceea ce pentru caini si protectorii lor e exact acelasi lucru). Punand in scena mascarada asta sau, si mai bine zis, spalandu-se pe maini in acest fel, Sulfina si ceilalti prieteni ai hingherilor pot sa topaie linistiti prin balariile unor discursuri autiste, (despre “cat de buni si de priceputi sunt primarii si cum vor alege ei, spre binele comunitatii, solutia ideala a gestionarii cainilor”) si pot spera totodata, sa racoleze niscai colegi mai naivi (din Comisie) care isi inchipuie ca descentralizarea romaneasca e o culme a democratiei si ca, pus fata in fata cu comunitatea care-i bate obrazul, un satrap de primar precum George Scripcaru se va inmuia brusc si va renunta sa mai ascunda bugetele “cu puii de aur” in dosul mormanelor de caini omorati.

Machiaverlacuri marca Sulfina&Comp.

“Celula” de hingherit-ecarisat se bazeaza pe un intreg arsenal de machiaverlacuri, practici si cutume perfide, (care incalca regulamentul Comisiei, practicile democratice si probabil, legea) puse in scena in mod magistral de Presedinta Sulfina Barbu.

Astfel, propunerile legislative pe care Sulfina si trupetii ei vor sa le faca praf (printre care si PL912/2007) nu sunt puse aproape niciodata pe ordinea de zi a sedintei Comisiei, ci sunt tinute sub masa si scoase la momentul potrivit, (adica la momentul cand in zona oamenii Sulfinei vor fi majoritari) pentru a fi bagate pe “ordinea de zi suplimentara” a sedintei. Tactica e practic infailibila. Daca in Comisie raportul de forte ii e defavorabil, coana Sulfina prelungeste sedintele la infinit, bate campii, o ia prin lucerna, pogoara asupra auditoriului un potop de poncife si plicticosenii. Daca opozantii cedeaza nervos si ies sa-si ia 5 minute “lumea-n cap” sau sa fumeze o tigara, Sulfina scoate P.L. 912 de sub masa si-o rezolva in 30 de secunde impreuna cu prietenii ei. Daca opozantii rezista pana la sfarsitul sedintei, PL912 ramane la cutie, pentru vremuri mai bune.

O alta tactica marsava e intrunirea Comisiei “mai devreme”, adica inainte de ora normala de intrunire (intrunire de care stiu doar hinghero-filii care se anunta intre ei prin semnale secrete) si votarea a tot soiul de ineptii care blocheaza orice posibilitate de discutie serioasa, pe amendamente. Asa s-a intamplat marti (29 martie), cand trupa Sulfinei s-a intrunit pe la 13.30 si, pana sa vina opozantii hingherelii din Comisie, a luat doua hotarari pline de “bune intentii”: -prima- “sedinta nu e publica iar asociatiile de protectie nu vor fi consultate atunci, ci dupa ce se va lua o decizie in Comisie”, (in ciuda faptului ca asociatiile si presa erau la usa iar in Comisie era cvorum), si a doua-“ P.L. 912 va fi inghesuita iarasi pe lista suplimentara a sedintei”.

Pe urma vine strategie rusinoasa dar sanatoasa (preluata chiar de la hingheri) a fugii din calea societatii civile. Exact asa cum o tulesc pupilii lor din serviciile de hingherit ale primariilor cand apar ONG-urile, tot asa procedeaza si membrii grupului pro-eutanasiac al Sulfinei, care pentru a evita o confruntare dezastruasa cu ong-istii (sub aspectul argumentelor) se zavorasc in sala de sedinta, dupa ce in prealabil evacueaza prin orice mijloace intrusii ( pe 29 martie Sulfina si trepadusii care functioneaza pe langa Comisie pe post de “badigarji”, ospatari etc au facut eforturi uriase sa elimine din sala de sedinta doi reprezentanti ai societatii civile care patrunsesera acolo “pe vremea” cand sedinta era inca publica).

O alta manevra folosita cu mare succes de Sulfina Barbu este extirparea abuziva din lege a unor reglementari urmata de“concesia” reintroducerii lor, (la insistentele unor colegi).

Astfel pe 1 martie, la prima “matrasire” a PL912, in Comisie, Sulfina&comp. au scos (din vechea lege si din forma PL912 modificata de Senat) articolul 11 care permitea ONG-urilor sa asiste la “actiunile de capturare, adapostire, vaccinare, adoptie si eutanasiere”, prestate de hingheri.

Intentia Sulfinei era foarte clara, si anume, eliminarea controlului societatii civile, control care a incurcat pe ici pe colo afacerile serviciilor si a expus/impiedicat cruzimile brutelor de hingheri.

Dupa intoarcerea PL912 la Comisie, la insistentele deputatului Edler Andras, art. 11 a fost reintrodus (dar a ramas ca si in vechea lege, nesanctionat). Ei bine, aceasta mica “reparatie” survenita tocmai datorita “mutilarii” puse la cale de Sulfina&Comp. a fost speculata cu tupeu nemaivazut de aceeasi Sulfina, care nu s-a sfiit sa o prezinte ca pe-un nemaipomenit aport pe care l-a adus Comisia legii, pentru a veni in intampinarea ONG-urilor.

Ultima si cea mai eficienta metoda “manuita” de Sulfina Barbu, (metoda care permite prostirea magistrala a colegilor de Comisie) e ”greseala de tehnoredactare”. Dupa cum am spus mai sus, deputatul Edler Andras, un om principial si onest (si prin asta extrem de vulnerabil in fata machiaverlacurilor Sulfinei) a cerut insistent reintroducerea dreptului ONG- urilor de a controla activitatea Serviciilor de hingherit. Sulfina Barbu n-a avut ce face si a introdus amendamentul lui Edler astfel incat, in data de 5 aprilie (la a doua “matrasire” a PL912/2007), forma votata de Comisie a articolului 11 impunea obligativitatea serviciilor de hingherit de a permite prezenta reprezentantilor O.N.G.-urilor la activitatile pe care le desfasoara (cum figureaza si in O.U.G. 155). Cand insa PL912 a fost pusa pe ordinea de zi a Plenului si-a aparut pe site-ul C.D., surpriza mare: art. 11 se modificase in “mod miraculos”, in sensul ca acceptarea de catre hingheri a prezentei ONG-urilor nu mai era obligatorie ci optionala.

(Art.11 “Actiunile de capturare, adapostire, deparazitare, vaccinare, adoptie, eutanasie si returnare se vorface cu respectarea normelor sanitar-veterinare. La aceste actiuni pot participa si reprezentanti ai organizatiilor de protectie a animalelor.”). Explicatia oficiala este ca secretara Comisiei in mod cu totul accidental a alunecat, s-a impiedicat in taste si-a produs (absolut neintentionat si chiar inconstient) o insignifianta “eroare de tehnoredactare” care schimba insa radical sensul articolului de lege. Explicatia neoficiala (la care va subscrie probabil orice fiinta care gandeste) este ca Sulfina Barbu a ordonat modificarea art. 11 la presiunea unor primar ca Scripcaru (vicepresedinte PDL) ai caror hingheri-sefi au mai multe plangeri penale de la Ong-isti tocmai pentru incalcarea art. 11.

De ce minte Sulfina Barbu atat de mult?

Nu stim nici noi. Tot ceea ce stim e ca Sulfina Barbu minte enorm si monstruos, minte de ingheata apele din toate caloriferele Casei Poporului, minte ziua sau noaptea, minte personal si minte prin interpusi, te minte in fata si te minte de la televizor, minte in postul pastelui in postul craciunului, minte de 8 martie si bineinteles ca minte de 1 decembrie, minte atat de mult si atat de bine incat a contaminat jumatate din Comisie cu “microbul minciunii” (De exemplu: pe 29 martie, Sulfina l-a pus pe un individ aciuat pe langa comisie in calitate de om-bun-la-toate sa minta cu nerusinare presa si O.N.G.-urile ca nu se va discuta nimic legat de PL912, cand toata lumea stia ca se va discuta; Intrebata de presa de ce n-au fost primate ONG-urile la consultari,

Sulfina a raspuns innocent ca “asa au votat colegii”. Intrebata de cineva de ce a luat ONG-urilor dreptul de a asista la activitatile serviciilor de hingherit, Sulfina a raspunns zambind: “cum puteti crede asa ceva, pai n-ati vazut ca s-a intors Legea, de aceea s-a intors Legea la Comisie, ca sa va dam acest drept”.) Simulacrul de “consultare” a ONG-urilor Bineinteles ca Sulfina a impiedicat ONG-urile sa participle la o consultare reala, (marti 29 aprilie), in timpul sedintei Comisiei de Administratie dar, in marinimia ei, le-a invitat la un simulacru de consultare, a doua zi, cand au fost prezenti 8 din cei 31 de membri ai Comisiei.

Pentru aceasta jalnica intalnire, Sulfina a pregatit un meniu diversionist foarte potrivit pentru a intoarce pe dos nervii si stomacurile ong-istilor . Mai intai le-a bagat sub nas cate un brief al formei “stabilita de comisie” a PL912 ( ceea ce dovedeste fara dubiu ca Presedinta Comisiei nu dadea doi bani pe asa zisa consultare din simplu motiv ca nu poti consulta pe cineva dupa ce iei o decizie). Pe urma i-a inebunit de tot, varandu-l in cadru pe celebrul purtator de amendamente hingheresti, Prefectul Atanasoaie. Acesta a venit insotit de o femeie muscata de-un caine maidanez, a ranjit sfidator, a comentat tot timpul, si-a dat ochii peste cap si-a indrugat tot soiul de ineptii mancand un sfert de ora din timpul si asa dramuit acordat ONG-urilor. Apoi, d-na Presedinta a facut totul ca sa nu se ajunga la discutarea concreta pe amendamente, (fapt care ar fi pus-o in situatia delicata de-a recunoaste macar in sinea ei, ca sustine niste aberatii) adica a intrerupt vorbitorii, a dat cuvantul si a luat cuvantul, a ridicat niste osanale descentralizarii si apoi s-a retras. In ciuda acestor manevre am reusit sa prindem un “culoar” de 10 minute, suficient insa, pentru a face bucati tinichelele de amendamente ale prefectului si a explica babeste, cu argument irefutabile, de ce am facu asta. Surprinzator, oamenii Sulfinei n-au bocit, n-au protestat, n-au sarit cu contra-argumente (cu o singura exceptie) ci doar s-au uitat la noi cu ochi senini si goi. N-au comentat nimic nici cand deputata Carmen Moldovan a pus reflectoarele pe interesele oneroase ale primarilor, (aratand ca acestia vor omora in masa cainii pentru ca omorarea e o afacere profitabila). N-avea nici un rost, pentru ca toata lumea stia din capul locului ca jocurile sunt facute si ca ONG-istii erau acolo pe post de papagali.

Replici de neuitat

La acuzatiile ca legea Sulfinei obstructioneaza adoptiile (conditionandu-le de tot soiul de acorduri ale vecinilor, de dovezi ale resurselor materiale si ale spatiului, in conditiile in care achizitionarea cainilor din alta parte nu e conditionata) deputatul PDL Stoica Mihaela ne-a oferit tuturor o mostra de intelepciune autentica, concluzionand ca in spatele zgarceniei cu care serviciile de hingherit dau caini in adoptie snu se ascunde altceva decat “grija” hingherilor pentru viitorul cateilor, grija comparabila cu cea a statului fata de un copil pe care urmeaza sa-l dea in adoptie. “Cand faceti un copil, (a spus deputata), nimeni nu va cere dovada spatiului sau a resurselor materiale pe cand daca adoptati un copil, da. Asa e si in cazul acesta, una e sa cumperi un animal de la pet-shop si alta e responsabilitatea cand adopti unul”. Chiar intrand in jocul acestei comparatii infantile (conforma careia catelul de la pet-shop mi-ar fi un soi de ruda de sange si-ar intra in viata mea, tot asa de natural cum intra un copil, in timp ce catelul adoptat ar intra ceva mai “artificial” putand sa-mi fie doar ruda prin alianta; bruta de hingher nu mai poate dormi de grija catelului dat in adoptie, dar doarme neintors dupa miile de animale pe care le-a dus la moarte) trebuie sa remarcam ca d-na deputat a uitat doua lucruri: ca pentru a adopta un copil nu am nevoie de acordul vecinilor si nici nu sunt obligat sa anunt telefonic cand ies mai mult de 15 zile cu el din tara si ca acei copii care nu sunt adoptati, nu sunt totusi eutanasiati.

Votul

Dupa un scenariu déjà banalizat, Marti (5 aprilie), in ziua votului PL 912, Presa si O.N.G.- urile au fost tinute iarasi la usa ,( ciracii Sulfinei au votat dinou ca sedinta publica nu e de fapt publica ci o susa privata) Motivul real si stupid al acestei hotarari a fost, probabil, protejarea unui veritabil secret al lui Polichinelle- secretul miscarii mecanice a mainilor Sulfinei, si a fidelilor ei, in timpul votarii amendamentele imbecile ale hingherilor.

Votul in sine a fost fara istorie. Trecand cu brazdarul peste tot si peste toate (explicatii, argumente, studiile ale OMS, apeluri ale Intergrupului pentru Protectia Animalelor din Parlamentul European), trupa Sulfinei s-a incuiat in sala de sedinta si-a “nascut” pe cale naturala un monstru de lege.

Ce urmareste legea hinghereasca

Desigur ca nici macar cei mai vehementi fani ai eutanasiei, ( cu exceptia Sulfinei Barbu) n-au citit toate amendamentele pe care le-au votat, asa cum n-au dat doi bani pe informatia conform careia, respectivele amendamentele erau concepute de niste hingheri, (unii din ei cercetati penal). Lucrurile erau simple: primarii au cerut permisiunea sa omoare tot, Sulfina&Comp le-a dat permisiunea sa omoare tot, primarii/prefectii/hingherii au inmanat un set “amendamente”, Sulfina si ciracii au pocnit din calcaie si l-au votat (cu modificari de cca 2%). Prin urmare, nimeni(cu exceptia poate a Sulfinei) nu cunoaste exact ce plan diabolic au conceput piticii din scafarliile hingherilor. Sa aruncam o privire asupra idealurilor patibulare ale acestor creaturi :

In primul rand, legea nu vrea sa dispara cainii de pe strazi ci in contra, vrea sa-i mentina acolo zeci de ani! Acest fapt devine evident pentru ca:

Nu se impune aplicarea unei solutii unitare si coerente la nivelul intregii tari (ci se lasa cale libera unor experimente esuate dinainte);

Se permite eutanasia in masa (despre care OMS-ul sustine inca din 1992 ca e falimentara si pe care Romania a experimentat-o intre 2001 si 2008-2011 cu rezultatele prognosticate de studiile OMS);

Se impune obligatia de a tine in adaposturi, timp de 30 de zile si cainii pe care autoritatile locale ar dori poate sa-i reteritorializeze, fapt care blocheaza adaposturile si pericliteaza reteritorializarea. (Pana si-un copil de gradinita isi da seama ca daca adaposturile s-au blocat cand cainii trebuiau tinuti 7, respectiv 14 zile, acum cand animalele trebuie tinute 30 de zile, se vor bloca de 3-4 ori mai repede, ceea ce inseamna lasarea in strada a mai multor animale necastrate, nevaccinate, neidentificate!);

Reglementarile care vizeaza impiedicarea reproducerii neplanificate a cainilor de la populatie sunt absurde, incoerente si inaplicabile adica sunt introduse in lege doar de forma ( serviciile de hingherit n-au niciun interes, cum n-au avut nici pana acum sa diminueze rata abandonului cani). In loc sa impoziteze detinerea unui caine nesterilizat, indiferent de rasa (asa cum se procedeaza in occident) legea impune (in mod abuziv si discriminatoriu) obligativitatea castrarii si asta doar pentru cainii “de rasa comuna” (in conditiile in care mai mult de doua treimi din cainii detinuti de populatie sunt caini de rasa, cei mai multi fara pedigree, reproducerea acestora nu este deloc controlata). Prin urmare, legea are o caracteristica rara: aceea de a fi in acelasi timp si abuziva si discriminatorie si ineficienta si inaplicabila, pentru ca pe de o parte ma amendeaza daca nu-mi castrez cainele, (dar numai daca e un caine de “rasa comuna”) si, pe de alta parte, e foarte greu sa ma amendeze

pentru ca, neimpunand obligatia de a trece operatiunea de sterilizare in carnetul de sanatate al animalului, nu are cum sa stie daca animalul meu este sau nu este sterilizat. Totodata in loc sa impuna recensaminte canine, amenzi mari pentru detinatorii care-si lasa in libertate, nesupravegheat cainele nesterilizat etc, legea introduce niste interdictii hilare sau al caror sens e complet aberant datorita formularii. De exemplu, se interzice “montarea unei femele…”(!!!); se interzice “reproducerea neplanificata a cainilor…”(?!!) Nu contine niciun fel de componenta educationala prin care sa se stimuleze adoptia, sterilizarea si sa se descurajeze abandonul, (in ciuda dispozitiilor Conventiei Europene privind Protectia Animalelor de Companie si a experientei).

Lipsa asta nu e intamplatoare ci are o importanta deosebita pentru ca, se stie, Educatia e un pericol mortal pentru strategia hinghereasca care vizeaza, pe termen mediu si lung, mentinerea in strada a unui numar cat mai mare de caini fara stapanpentru ca “baietii destepti” sa aiba asigurate bugetele si frontul de lucru In al doilea rand. Legea face totul pentru ca majoritatea cainilor sa intre si sa nu mai iasa decat cu picioarele inainte din categoria “privilegiata” a cainilor fara stapan, adica din categoria “deseurilor” destinate procesarii extrem de profitabile prin eutanasie/incinerare. In scopul asta hingherii au introdus cainii cu stapan in definitia cainilor fara stapan; au omorat adoptiile (pentru a adopta doi caini trebuie, sa achiti o taxa care poate fi la fel de mare ca pretul unui pudel de la pet-schop, sa prezinti “dovada spatiului”, a “resurselor materiale”, “acordul vecinilor”, sa semnezi un formular de adoptie care seamana cu vechile “angajamente” de colaborare cu securitatea etc! Asta in conditiile in care pentru cainii cumparati de la pet-shop, pentru cei gasiti/primiti etc. nu ai nevoie de niciun acord si de niciun act pentru ca nr. animalelor de companie detinute de o persoana NU ESTE LIMITAT, cf. Legii privind Protectia Animalelor); au sabotat din rasputeri preluarea cainilor din strada de catre adaposturile ONG-urilor ( cainii nu se pot caza in adaposturile asociatiilor decat “dupa sterilizare, inregistrare, deparazitare si vaccinare antirabica”, ceea ce e evident imposibil sau foarte dificil, in timp ce in adaposturile primariilor cainii pot fi cazati oricum, adica neinregistrati, nesterilizati etc) astfel incat hingherii sa aiba practic monopolul preluarii din strada a “materialului” pentru eutanasie/ incinerare.

In al treilea rand, legea da gauri mari si neagre in bugetele locale pentru a umple stomacele largi ale hingherilor si primarilor. Ca sa tii cainii 30 de zile (asa cum prevede legea), sa-i hranesti, deparazitezi, sterilizezi, vaccinezi antirabic, identifici si ulterior, daca nu sunt adoptati, sa-i eutanasiezi si sa-I incinerezi, iti trebuie bugete mult mai mari decat prevedea vechea lege! (Pentru fiecare caine de 20 de kg. eutanasiat/incinerat dupa ce-a fost tinut 30 de zile in adapost, bugetul public trebuie sa pompeze cca 65 de lei eutanasia/incinerarea si 21-30 de lei, mancarea pe trei saptamani, toti banii astia in plus fata de costurile pe care le presupune sterilizarea si retunarea in teritoriu dupa 7 zile). Ei bine, bugetele astea vor fi mancate, baute, jucate la barbut sau folosite la campania electorala pentru ca dupa cum am mai spus-o nicio autoritate cu drept de control nu-si va baga nasul in treburile serviciilor primariei. Cainii vor fi infometati iar deparazitarile, vaccinarile (ca si pana acum) sterilizarile si multe eutanasieri se vor face numai pe hartie. Adaugati un procent “rezonabil” (cam 20%) de caini trecuti fictiv prin malaxorul asta de bani publici si veti obtine sume frumusele pe care va trebui sa le decartati ca sa intretineti sindicatele si patronatele de hingheroizi;

In al patrulea rand, legea e mincinoasa si vicleana pentru ca desi, lasa primariilor posibilitatea returnarii cainilor in teritoriu (art. 7, alin. 1), saboteaza aceasta optiune, prin articolele 131 si 132 care o interzic/ingradesc si prin art.

14 care o sanctioneaza cu amenzi contraventionale uriase (intre 5000 si 10000 de lei). Tinerea obligatorie a cainilor in adaposturi timp de 30 de zile reprezinta o alta manevra de sabotare a returnarii in teritoriu. E la mintea cocosului ca daca vrei sa reteritorializezi un animal nu-l tii o vesnicie in adapost ci-l duci la locul de unde l-ai luat cat mai repede pt. ca altfel compromiti totul.

In al cincilea rand, amendamentele hingheresti dau posibilitatea omorarii in 48 de ore a tuturor cainilor cu stapan sau fara stapan, reali sau imaginari, nascuti sau nenascuti. Astfel, orice caine care este considerat “grav bolnav, bolnav incurabil, irecuperabil sau agresiv (desi pentru stabilirea agresivitatii legea nu enunta niciun criteriu), poate fi ucis in 48 de ore. Prin urmare, cele 30 de zile de ”gratie”, in care chipurile, cainele poate fi adoptat sunt doar praf in ochii naivilor, atata timp cat extinctia urgenta, pe motiv de “agresivitate” e la indemana oricarui primar. Marele spil al “omorarii de urgenta” este insa accelerarea ritmului de ciordire al banutului public. Iata mecanismul: in adapost se va tine un nr. cat mai mare de caini pentru a justifica banii alocati pentru hrana, de preferat caini care nu depasesc 7-14 zile de la capturare si care pot fi hraniti pe sponci, fara ca acest lucru sa se vada (animalul devine casectic, adica foarte slab de-abia dupa 14 zile de infometare) . Restul animalelor vor fi omorate pana-n 48 de ore. Pe langa animalele omorate in mod real (de la care nu se pot palma “decat” banii de mancare, vaccinurile, tranchilizantul la prindere si eutanasie, medicamentele

deparazitante), registrele hingherilor se vor umple de animale intrate, “prelucrate” si iesite fictiv din adapost (care ar fi fost capturate prin tranchilizare, microcipate, vaccinate, deparazitate, sterilizate si omorate intr-un interval cuprins intre 0- 48 de ore pentru ca “s-a dovedit in final” ca erau agresive). Deoarece cainii pot fi omorati atat de repede, practic imediat ce ajung in adapost si pentru ca din ei nu va ramane decat consemnarea din hartoagele hingheresti si cenusa de la Protan, nimeni nu va putea dovedi ca animalele respective n-au existat, ori ca banii pt vaccinarea, microcipare, eutanasierea, sterilizarea lor s-au furat! Eutanasia-fulger e mana cereasca si pentru afacerile legale (si evident pentru furaciunile care infloresc pe langa ele ) adica pentru primarii care hingheresc in alte localitati. Hingheretii vor decongestiona la foc automat adaposturile declarand toti cainii agresivi si omorandu-i (pentru cadavrele celor declarati bolnavi incurabil exista, cel putin teoretic, posibilitatea unor examene anatomo-patologice, dar ce sa faci cu un cadavru de caine declarat agresiv?!). Numarul cainilor rulati, din localitatile de bastina ale serviciilor, (pt. care nu exista o evidenta dubla, bonuri de lucru etc) va fi “rotunjit” ca de obicei, cu 20-30% ceea ce va duce, datorita rulajului rapid si masiv de cadavre la o triplare a numarului de muscaturi hingheresti din sanul bugetelor. Cu cainii prinsi din alte localitati (pentru care exista documente semnate de localitatea beneficiara) metoda de ciordire se schimba dar efectul ramane acelasi.

Hingherii nu mai pot declara ca au bagat in adapost, vaccinat/deparazitat/eutanasiat mai multi caini decat in realitate, dar pot baga in adapost si “procesa” mai putini decat au facut-o in realitate (restul lasandu-i pe aratura) si se pot consola cu vaccinurile, deparazitantele, hrana, dozele de T61 ale celor “gratiati”.

In al saselea rand, legea face din hingher o institutie, o adevarata putere in stat.

Individul cu lat, cusca si cu buzunarele pline de ketamina il va concura in autoritate pe procuror, in prestigiu pe judecator si in spagareala pe vames. De ce? Pe de o parte, pentru ca aceasta lege tampita permite serviciilor de hingherit sa te talhareasca la propriu, (adica sa-ti ia cainele de langa tine) si sa aplice sanctiuni contraventionale (desi hingherii sunt primii care incalca legea pentru ca sunt implicati direct in gestionarea cainilor) si pe de alta parte, pentru ca introduce sanctiuni aberante pentru chestii care nu au nici in clin nici in maneca cu obiectul/scopul legii si care depasesc cu mult sfera de competenta a unui serviciu pentru gestionarea cainilor fara stapan. ( Astfel, orice troglodit racolat de serviciile de gestionare a cainilor fara stapan va putea tranti amenzi intre 5000 si 10000 de lei oricarui stapan de caine care nu pastreaza “igiena in locurile publice si in spatiile ADIACENTE acestora” in “scarile blocurilor sau in spatiile adiacente ale acestora” (!); oricarui detinator care isi “vaccineaza antirabic cainele inainte de a-l inregistra” (ceea ce e in contraditie flagranta cu legislatia sanitar-veterinara si cu logica elemantara), oricarui detinator de “caine de rasa comuna”, care nu-si sterilizeaza cainele. Acelasi individ va putea eticheta orice caine ca fiind “caine fara stapan” si orice “caine fara stapan” ca fiind “caine fara stapan agresiv”, va putea stabili dintr-o ochire care caine e crescut/tinut pe domeniul public/in “zonele adiacente domeniului public” (sintagma absolut idioata!) care caine e supravegheat si care e nesupravegheat, va putea inhata cainele de langa stapan si-l va putea duce la adapost spre hacuire imediata.

Intrebarea care navaleste spontan pe buzele oricui (cu exceptia Sulfinei si a credinciosilor ei) dupa citirea unor asemenea enormitati este: ce treaba are un “serviciu de gestionare a cainilor fara stapan” cu stapanul de caine care “mentine sau nu mentine” igiena in “spatiile adiacente locurilor publice”, care isi vaccineaza sau nu cainele inainte sa-l inregistreze, care isi castreaza sau nu-si castreaza animalul etc?!

Care e miza acestor “tichii de margaritar” asezate una peste alta pe capatana de cele mai multe ori goala pe dinautru a hingherului? Lasand la o parte ipoteza unei crize de bovarism hingheresc (frustrat din cauza muncii sale detestabile, injurat si alungat cu borcane aruncate de la geamuri, hingherul ar vrea sa creada ca e altcineva decat un simplu dusman al celui mai bun prieten al omului. Si pentru asta are nevoie de uniforme, autoritate, carnetel de amenzi etc) motivele reale pentru care hingherul isi doreste puteri sporite sint nevoia lui de securitate, nevoia de a-i fi protejate actiunile,“investitiile”precum si de nevoia de a optimiza mecanismul de colectare a spagii si taxelor de protectie. Evident ca interesul hingherului nu e ala de a aplica amenzi, ci de a raspandi “teroare” (prin puterea de a da amenzi) in randul celor care apara animalele (multi dintre ei, stapani de animale), de a-i tine la distanta de mizeriile pe care le comite si de a face un ban din “taxe de protectie” si alte spagi. (Stiut fiind ca in sprijinul cainilor comunitari sar deseori detinatori de caini acestia nu vor mai avea curajul s-o faca, atata timp cat hingherul ii va putea amenda cu 10000 de lei. Si cand amenda e de 10000 de lei mai prefer sa ii dai hingherului 50 de lei sa te lase-n pace).

Daca adaugam faptul ca legea permite in mod cinic si absurd ridicarea si omorarea zecilor de mii de animale care au fost sterilizate/vaccinate/returnate de catre O.N.G.-uri si cetateni avem imaginea exacta a enormului potential spagaresc al noii legi.

In al saptelea rand, amendamentele hingheresti elimina in mod cinic din vechea lege definirea eutanasiei/indicarea modului de realizarea a acestei operatiuni (ceea ce in esenta inseamna ca animalelor li se poate crapa capul cu un bolovan sau cu o ranga pentru ca in principu si asa moartea poate surveni rapid) dar si obligatia ca vehiculele care transporta cainii sa aiba “aerisire” adecvata, (ceea ce inseamna ca animalele se pot sufoca linistite, cum s-a mai intamplat pana acum, in carlingele ermetic inchise ale unor rable) Daca cineva mai avea vreo indoiala ca in tigvele hingherilor care-au compus amendamentele, locuiesc cohorte de dracusori, cu siguranta ca acum indoiala va fi spulberata. Pentru ca aici nu mai e vorba de o simpla disputa “eutanasie versus sterilizare” si nici de scuza ca niste oameni obtuzi ori saraci cu duhul nu pot sa inteleaga ca eutanasia in masa e o ineptie. Aici e vorba de ticalosie in stare pura. Hingherul a scanat O.U.G. 155 , a decupat si-a eliminat de acolo, cu precizie chirurgicala, tot ce il putea incrimina. Printre altele, serviciile de hingherit sunt acuzate ca nu eutanasiaza animalele asa cum prevede de legea (anestezierea urmata de injectarea substantei

letale) ci ca le omoara fie injectandu-le substanta letala fara anestezie, fie injectandu-le benzina sau alte porcarii, fie (mai rar) crapandu-Ie pur si simplu capul cu ranga sau cu bata. Pentru a-si face insa “plinul”, hingherul are nevoie ca, indiferent de modul cum omoara animalul, sa “consume” pe “hartie” si anestezic/tranchilizant si T61 (substanta letala) adica sa se ”descarce” in documente ca si cand ar eutanasia ca la carte. Daca n-ar fi ONG-urile, scenariul asta s-ar derula fara nicio piedica. Problema e ca oricand un “nenorocit” de ONG-ist poate sa dea buzna neinvitat la o “eutanasie”, poate sa-i surprinda pe hingheri in momentul in care infig seringa cu T61 in pieptul animalului fara sa-l sedeze, in momentul in care pun doze mai mici de T61 (agonia animalului e mai lunga, uneori putand sa tina pana la incinerator) , sau in momentul in manuiesc ranga si astfel, poate sa le tranteasca denunturi penale de “cruzime fata de animale” si sa demonstrze ca substantele pentru eutanasie nu s-au folosit ci s-au furat. Prin scoaterea definitiei eutanasiei insa, lucrurile vor merge ca unse. Daca nu-i nimeni prin zona cainii se omoara prin ce metoda vrea muschiul hingherului, iar in registre se descarca doze maxime din toate substantele folosite la eutanasie (adica se consemneaza ca eutanasia s-a facut in cel mai uman mod cu putinta). Daca apare “musafirul” nepoftit, hingherul-

sef va ranji si-i va spune ca eutanasia nu e definita in lege si, prin urmare, o seringa cu T61 (sau cu benzina) infipta in inima pe viu ori un pietroi in cap sunt metode rapide si nedureroase de omorare. Q.e.d. (vezi filmul “Moarte la ferma”).

In al optulea rand legea e pe alocuri atat de inepta incat provoaca migrene si greturi. De pilda, Art. 134 sustine ca „Este obligatorie sterilizarea câinilor cu sau fãrã stãpân aparþinând rasei comune, metiºii acestora, excepþie fãcând exemplarele cu regim special bla bla, bla….”. Dupa cum se stiu cca 99% din cei care au avut vreodata de-a face cu caini (cu exceptia sfertodoctilor care conduc servicii de hingherit si compun amendamente si a sustinatorilor lor din Comisia de Administratie Publica) cainii de „rasa comuna” sunt de fapt caini metisi, iar urmasii acestora nu pot fi nici ei decat metisi, ceea ce inseamna, (traducand art. 134 din idiomul hingheresc in idiomul „comun”, metis) ca „este obligatorie sterilizarea cainilor metisi si ai metisilor acestora”! Totusi, tinand seama de faptul ca aceasta exprimarea nu este intru totul clara si poate lasa loc la interpretari, ii sugeram d-nei Sulfina Barbu sa ia legatura cu seful colectivului de redactare a amendamentelor si sa completeze articolul 134. Pentru a nu se crea confuzii acest articol de lege trebuie sa sune cam asa: ”Este obligatorie castrarea cainilor metisi, a metisilor acestora si a metisilor metisilor acestora, in veacul vecilor.

Amin.”

O lege buna ar fi desfiintat serviciile publice de hingherit/ecarisaj.

Ceea ce e ciudat e ca atunci cand vine vorba despre legea asta nenorocita, discursurile Sulfinei si-ale fidelilor ei se invart obsesiv in jurul unei singure idei: aceea ca autoritatile locale pot sa faca ce le taie capul in privinta metodei de gestionare a cainilor fara stapan (Niciuna din celelalte nenumarate aberatii ale legii nu pare sa mai ajunga la mintea lor).

Iar ce e uluitor e ca atunci cand justifica acest drept al consiliilor locale de a face ce le taie capul, Sulfina si ceilalti invoca la fel de obsesiv o singura idee: aceea ca autoritatile locale sunt bune, cinstite, intelepte, ce mai, adevarate “adunari ale oamenilor buni si batrani” care vor hotara numai in folosul comunitatii (ca si cum ar fi posibil ca pentru unele comunitati sa fie mai buna eutanasierea in masa iar pentru altele sterilizarea si reteritorializarea). Atunci cand li s-a spus insa ca timp de 10 ani, cele mai multe servicii de hingherit (aflate in subordinea autoritatilor locale) n-au facut altceva decat sa-si bata joc de banii publici si de animale, Sulfina&Comp au tacut chitic. Iar atunci cand li s-a repetat ca hingherii sunt niste brute care omoara, infometeaza si maltrateaza animalele, niste infractori care fura, falsifica documente si folosesc ilegal droguri de risc, au mai tacut o data. De ce? Pentru ca stiau foarte bine ca e adevarat (unii dintre ei au si recunoscut in anumite cercuri ca e nevoie de legea asta pentru ca e nevoie de bani pentru campanile electorale). Stiau si ca Politia, ANSVA, DSVSA-urile nu-si baga nasul in cuiburile astea de infractori si contravenienti pentru ca vorba aia, vine descentralizarea si nu mai poti sa te pui cu tartorii de la Primarie si de la Consiliile Locale. Stiau si ca Serviciile astea publice de hingherit erau atat de “imbatranite in ticalosii” incat nu mai aveau cum sa fie reformate iar cea mai buna lege ar fi fost legea care le-ar fi desfiintat chiar la primul articol. Stiau, dar asta nu inseamna nimic pentru ca, din pacate…traim in Romania.

P.S. Filmuletul de la linkul de mai jos prezinta niste hingheri in actiune, in toata splendoarea lor. Pentru ei lupta Sulfina in Comisia de Administratie Publica.

Pentru ei si pentru alte sute ca ei.

Share
5 Responses to "Serviciul de hingherit- ecarisaj al Sulfinei Barbu"
  • Vlad Craioveanu 01/05/2011 la 4:36 pm

    TREBUIE TRADUS SI DISTRIBUIT PESTE TOT IN LUME!

    GERMANA, ENGLEZA, FRANCEZA, SUEDEZA, RUSA, ETC…

    ESTE O MIZERIE FARA SEAMAN CEEA CE SE INTAMPLA AICI!

    NOI, ROMANII LIBERI, DEZAVUAM COMPLET DICTATURA BASISTA SI TIRANIA POLITRUCILOR INCOMPETENTI!

    NOI, ROMANII LIBERI, PROTESTAM IMPOTRIVA BARBARIEI, CRIMEI, VIOLULUI SI TALHARIEI RIDICATE LA RANG DE POLITICA DE STAT!

  • Seth Rupalanite 21/12/2011 la 3:08 am

    daca simti ca nu esti in stare sau nu ai ce sa scri relevant in aceasta scrisoare, nu o scrie desi ar trebui sa te intrebi daca chiar esti potrivit pentru acel job nu o scrie ca pe un cv.

  • Devin Vosakalo 26/12/2011 la 10:04 am

    Prima lege modernă à n domeniu à n România a intrat à n vigoare à n 19 martie 1912, prin promulgarea à n Înaltul Decret Regal a „Legii asupra paşapoartelor”.

  • John Zaperanta 30/12/2011 la 4:38 pm

    Adica multi cunosc faptul ca Remetan are mai mult inclinatii catre petreceri si chefuri decat catre munca.

  • Sara Addington Pastrefoa 07/02/2012 la 2:54 pm

    Ar trebui ca votul să devină obligatoriu iar cel care nu votează să suporte consecinţele şi să plătească o amendă substanţială.

Leave a Reply: