In amintirea unui Prieten ucis de hingherii lui Barbulescu Flavius

 

 

“o viata nu valoreaza nimic, dar nimic nu valoreaza cat o viata”

121127 Caine ucis2

Nemo era un caine auriu ca frunzele castanilor in noiembrie, cu botul alb si ochi zglobii ca argintul viu.

Nemo era singurul caine pe care-l recunosteam oricand, in orice boxa si in orice stare, era singura imagine nemiscata din caleidoscopul halucinant al adapostului de la Stupini, unde cainii apareau si dispareau, evanescenti ca niste fantome. L-am vazut de zeci si zeci de ori si in toate anotimpurile, l-am vazut inotand in mizerie, dardaind zapada, l-am vazut ud, murdar si pleostit, l-am vazut slab, numai piele si os si l-am vazut intremandu-se, l-am vazut sangerand, ranit la picioare, la nas, la limba. Nici macar o data, de-a lungul celor peste o suta de “revederi” , Nemo n-a uitat sa sara pe grilajul ruginit al tarcului, nerabdator sa ne linga ori sa-si ascunda botul alb in palmele noastre.

 

 Nemo era singurul caine care supravietuise mai mult de un an in lagarul hingherului Barbulescu si prin asta incetase sa mai fie un simplu caine. Devenise un Simbol. Simbolul Rezistentei in acel adapost sinistru, Simbolul sperantei, canalul subtire ca un fir de ata prin care Viata “risca” sa sa se strecoare si sa dezinfecteze locul ala infectat cu Moarte. Nemo era primul caine care i-a invins pe hingheri demonstrandu-le ca exista viata si dupa incarcerarea la Stupini. Poate ca am fi putut sa-l salvam dar n-am facut-o pentru a-l lasa pe el sa ne salveze de cosmarul certitudinii ca orice caine ajuns la Stupini va muri in cele din urma. Ni se parea ca supravietuirea eroica a acestui caine avea ceva din supravietuirea miraculoasa a unor animale “santinela” plantate in locuri contaminate cu cele mai infioratore boli. Ni se parea ca Destinul lui Nemo era sa fie acolo printre semenii lui amarati pe care i-ar fi putut proteja cu prezenta lui, ca un veritabil talisman.

Miercuri, 10 aprilie medicul veterinar adus de noi l-a vaccinat pe Nemo. Era o zi frumoasa, hingherii radeau iar Brandusa Popa a conchis binevoitoare ca Nemo ”e favoritul nostru”. Nemo a stat cuminte cand a fost vaccinat iar pe urma a sarit pe noi si ne-a lins mainile cu frenezie. Exact cum facea de exact un an, o luna si 4 zile.

A doua zi, totul s-a spulberat. Inainte sa ajungem la adapost, ciracii lui Barbulescu l-au omorat pe Nemo, i-au azvarlit trupul intr-un papuc mizerabil alaturi de trupurile altor caini si au fugit cu el la incinerator. Probabil ca inainte sa fie omorat, Nemo si-a lins ucigasii si a dat din coada pana cand ochii i-au devenit sticlosi…

De-abia tarziu, dupa ce-a venit politia, dupa ce am semnat procese verbale inconjurati de figurile patibulare si rasuflarile duhnind a alcool ale hingherilor, am realizat ca Nemo N-a fost ucis intamplator. Eroul nostru a platit cu viata pentru ca era un Simbol, Simbolul nostru iar hingherul Barbulescu a inteles instinctiv cat de importanta este, intr-un razboi, distrugerea simbolurilor dusmanului.

In acelasi timp, Nemo trebuia sa moara pentru ca era si Simbolul slabiciunii lui Barbulescu, unda de indoiala care-i tulbura hingherului Crezul cimentat in 10 ani de omorat animale. Ori Barbulescu nu-si putea asuma riscul alienarii, nu-si permitea sa nu mai fie el insusi.

 Si pentru ca un simbol supravietuieste fiintei care l-a intrupat, nu era suficient ca Nemo sa dispara fizic. El trebuia sa fie desfigurat ca memorie, trebuia sa fie inchis intr-o categorie detestabila, trebuia sa fie ucis simbolic si strivit sub lespedea unei minciuni oficiale. Asa ca s-a inventat o poveste grotesca in care Nemo l-ar fi muscat pe unul din hingheri “care-l hraneau”, sambata 6 aprilie primind astfel irevocabila condamnare pentru ca era un “caine agresiv”.

Nu putem sa incheiem aceasta poveste pe cat de trista, pe atat de banala fara sa amintim toate creaturile care, catarate unele peste altele, au incropit alaturi de Barbulescu Flavius, esafodajul acestui Omor Simbolic. Astfel, la uciderea lui Nemo au contribuit din plin Enache Dorin Valter, Vladila Constantin, Bazarca Florin, Dobrescu Paraschiv si alti functionari sanitari-veterinari, primarul Scripcaru, viceprimarul Atomei, hingherii Sabau Cristian, Moldovan Dorin si HomeghiGabriel si bineinteles marea admiratoare de fapte hingheresti, Brandusa Popa.

 

20121205132624 (1)Barbulescu2 (1)130218 Scripcaru20130329154512 Atomei

20120327122602 (1)moldovan20120612 Sabau3DSC06762

080404 Tueries en srie Stupini

 

 

“Atributiile” personajelor mai sus-amintite au fost distribuite cu precizie, ca-ntr-o increngatura care se respecta. Astfel, Scripcaru a dat ordinul general de exterminare, Atomei a aprobat zambind calduros (cu gandul la ultima excursie in Japonia), functionarii lui Enache au falsificat fisele de inspectie si notele de control permitand sandramalei imputite a lui Barbulescu sa existe si sa imprastie moarte, Enache a confirmat falsurile subordonatilor, Homeghi a mintit ca a fost muscat,Moldovan l-a omorat pe Nemo, Sabau a semnat in registru, Homeghi i-a carat cadavrul la Protan iar Brandusa Popa “expertul” in propaganda pro-hinghereasca al asociatiei “Milioane de Prieteni” a pus motul pe rahatul minciunii oficiale, confirmand cu zel ca: “joi 11 aprilie s-au omorat cativa caini agresivi dintre care unul il muscase nemilos chiar pe ingrijitorul care-l hranea”.

Nemo era un caine auriu ca frunzele castanilor in noiembrie cu botul alb si ochi jucausi ca argintul viu.

Nemo a supravietuit exact un an, o luna si 5 zile in statia de exterminare de la Stupini.

L-am botezat pe eroul nostru fara nume, pentru ca avea culorile unui peste clovn, pentru ca Nemoinseamna “Nimeni” (iar majoritatea cainilor ucisi la Stupini sunt niste “nimeni”) dar si pentru ca aventura bietului nostru Nimeni a fost la un pas sa se incheie la fel de fericit precum aventura celebrului peste clovn.

Nemo n-a raspuns niciodata la numele de Nemo, pentru simplul fapt ca nu l-am botezat decat acum, cand scriu aceste randuri. Oricum nu i-ar fi pasat cum e strigat atata timp cat era strigat…

Nemo a fost ucis de hingherii lui Barbulescu Flavius Dumitru in data de 11 aprilie 2013. Din Nemo n-a mai ramas nimic decat amintirea noastra, cateva fotografii, un filmulet si multe regrete… Ramas bun, Nemo, ramas bun prietene fara nume…si daca poti, iarta-ne…

121127 Prieten ucis 1 (1)

 

Share
2 Responses to "In amintirea unui Prieten ucis de hingherii lui Barbulescu Flavius"
  • Gisela Schmitz 16/04/2013 la 10:35 pm

    Oh my god, bless this poor dogi souls …. 🙁

  • sylvia 03/01/2014 la 4:28 pm

    ich hoffe das dieser hundefänger mit seinen gefolge bald gerecht bestraft wird

    sowas kann es doch nicht geben……
    EU schaut einfach nur zu!!!!!!!!!!!!

Leave a Reply: