Am facut plangere la CSM impotriva judecatorului care a apreciat ca un elefant “plimbat” prin trafic in ultimii 35 de ani, poate fi “plimbat” si dupa cei 35 de ani.

Alianta pentru Combaterea Abuzurilor a facut plangere la Consiliul Superior al Magistraturii impotriva magistratului-judecator Angliana Aldea Elena din cadrul Judecatoriei Brasov, sectia Penala, reclamand comiterea de catre acesta a abaterilor disciplinareprevazute si interzise de art. 99, lit. s), teza a doua si lit. t) coroborate cu art. Art. 99din legea 303/2004 privind statutul magistratilor, in solutionarea dosarului cu nr. 24224/197/2013 al Judecatoriei Brasov ( plangere impotriva rezolutiei de NUP pronuntate de procuror in dosarul cu nr. 5923/P/2013 al Parchetului de pe langa Judecatoria Brasov).

130410 Elefanti Brasov

Povestea din spatele acestui demers inedit (din cate stim, este prima plangere la CSM formulata impotriva unui magistrat-judecator implicat intr-o speta ce vizeaza protectia animalelor) are toate ingredientele oricarei povesti de insucces made in Romania adica putin suspans, o simplitate bucolica, rudimentara si un final in rasparul “hapy-end-ului” clasic. Asadar:

In aprilie 2013, managerii unuia din circurile ambulante care tot bantuie prin Brasov (Circul Gartner apartinand SC Walter Company din Oradea) s-au gandit ca cei doi elefanti amarati aflati in „serviciu de circ” (dupa expresia involuntar sarcastica a celebrului Vladila Costica de la DSVSA Brasov) de 35 de ani NU sunt chinuiti in mod suficient in timp ce-si executa tumbele zilnice prin arena circului ori in timp ce recepteaza zdruncinaturile saptamanale ale camionului care-i transporta din oras in oras. Asa ca, respectivii patroni de Circ au cerut si-au obtinut (aproape instantaneu) de la omologii si amicii lor, „patronii” de Primarie si de IPJ Brasov (mari admiratori de dresuri si slujuri cu oameni sau animale) „privilegiul” ilegal de a pune elefantii cei insuficient chinuiti sa execute pas de defilare pe cele mai aglomerate artere din oras, la ore de trafic maxim, pentru a face publicitate Circului Gartner (in cadrul unei exhibitii grotesti intitulate pompos „Parada cu elefanti”).

In data de 10 aprilie 2013, pe la orele pranzului ne-am pomenit asadar cu bietii elefanti transformati in dopuri de trafic pe Strada Lunga, flancati de echipaje ale politiei locale si talonati de sute de masini conduse de soferi furiosi, curiosi sau de-a dreptul stupefiati la vederea grozaviei.  Revoltati, am sesizat sectia 2 de Politie reclamand supunerea elefantilor la rele tratamente si cruzimi, respectiv supunerea acestora la suferintele fizice si psihice provocata de trafic si de deplasarea fortata pe o suprafata dura precum asfaltul.

Ca urmare a acestei sesizari, a fost intocmit Dosarul penal nr. 5923/P/2013 al Parchetului de pe langa Judecatoria Brasov, dosar avand ca obiect supunerea elefantilor la rele tratamente si cruzimi.

         Evident ca, dupa vreo cateva luni, procurorul Albert Kadar de la P.J. Brasov (un mare amator de NUP-uri preparate sau semi-preparate rapid, “la botul calului” sau la “trompa elefantului”) ne-a trantit in brate  un NUP suculent, “de colectie”, transmitandu-ne printre randuri, ca in tampenia noastra, am confundat niste elefanti fericiti cu niste elefanti napastuiti adica am confundat actul uman, generos, profilactic si curativ de a scoate elefantii la o plimbarica de relaxare si dezmortire printre masini, pe carosabil, la ore cu trafic intens, cu un act de cruzime  si ca ne-am repezit ca orbii sa-i acuzam pe bietii circari de comiterea unor  “rele tratamente” cu care in realitate  elefantii (aflati in “serviciu de circ de 35 de ani” si care in salbaticie parcurg zilnic distante mari) erau atat de “familiarizati” incat le asteaptau cu trompele la gura. (motivatia rezolutiei de NUP a procurorului Albert Kadar arata cam asa: reprezentantul circului, numitul Walter Toni,a declarat ca deplasarea celor doi elefanti in mijlocul traficului nu i-a afectat fizic sau psihic, acestia fiind obisnuiti intre oameni si vehiculeintrucatdesfasoara aceasta activitate atat in tara cat si in strainatate, iar elefantii se afla in posesia circului de 35 de ani; Conform adreseinr. 5908 din 20.04.2012 (emisa de DSVSABrasov Serviciul Sanatate si Bunastare Animala, Monitorizare Boli)”cei doi elefanti se afla in serviciul de circ din anul 1974, motiv pentru care se consideraca sunt familiarizati cu astfel de actiuni si evenimente”; “Cei doi elefanti nu aufost supusi unui comportament brutal sau unui efort (fiind de notorietate ca aceste animale parcurg in salbaticie distante lungi zilnic)”. Astfel, consideram ca prin aceasta fapta s-a acordat animalelor posibilitate de miscare. Avand in vedere faptul ca cele doua animale erau familiarizate cu aceasta activitate, consideram ca nu li s-au provocat suferinte fizice sau psihice;Nu a rezultat faptul cacei doi elefanti ar fi fost raniti in cursul deplasarii lor pe drumurile publice (desi asfaltul este o suprafata dura, nu este de natura a provoca o suferinta fizica, in conditiile unei deplasari normale, pe o distanta rezonabila)”.

           Pentru ca aceasta revarsare de argumente fruste „stiintifice”, „logice”, ortografice, ortoepice si de punctuatie NU ne-au potolit definitiv, am atacat solutia procurorului de caz mai intai la procurorul ierarhic superior (care nu s-a mai obosit sa ne raspunda) si apoi la instanta depunand ca proba si un suport electronic cu imaginile emotionante ale unei stiri de la Protv referitoare tot la cei doi elefanti ai Circului Gartner (Mendra si Randi), tarati 5 km prin Cluj exact cum au fost tarati prin Brasov, imagini care surprind lacrimi in ochii animalelor- un indiciu evident al suferintei determinate de stresul asa zisei “parade publicitare” la care sunt silite sa participe (elefantii sunt printre putinele animale care somatizeaza suferinta prin secretia glandelor lacrimale, adica printr-o manifestare pe care, atunci cand li se intampla lor, umanoizii o numesc “plans”).

http://stirileprotv.ro/stiri/social/circ-pe-strazile-clujului-cu-lacrimi-in-ochi-2-elefanti-plimbati-pentru-amuzamentul-trecatorilor.html

Ne-am permis chiar sa demontam „infailibilul” „argument”  procuraresc al absentei suferintei datorita zecilor de ani de supunere la practici care provoaca respectiva suferinta” aratand ca, in aceeasi logica s-ar putea sustine ca daca se scade ratia de hrana a unui animal, acesta “se va familiariza” cu foamea, daca e batut zeci de ani “se va familiariza” cu bataia ori ca “relele tratamente” se vor transforma miraculos in “bune tratamente” sau chiar in practici generatoare de “placere” daca sunt exercitate asupra animalului un timp suficient de indelungat (Putin a lipsit ca faptuitorii, DSVSA Brasov si procurorul de caz sa proclame la unison  masochismul celor doi elefanti).

Mai mult decat atat, am facut (in concluziile scrise) un adevarat referat (cu trimiteri bibliografice) despre etologia, fiziologia, anatomia si psihologia elefantilor, despre perceptia suferintei la animale si posibilitatea de a cuantifica aceasta suferinta, despre stresul si factorii de stress la animale etc. cu scopul de a argumenta necesitatea evidenta a unei expertize care sa stabileasca daca elefantii in cauza au suferit, cat si de ce au suferit.     

Lacrimi elefant Cluj

         Ei bine, spre stupoarea noastra (si spre nenorocirea bietilor proboscidieni), tot acest esafodaj de argumente (dezvoltat pe 10 pagini) a fost culcat la pamant de magistratul judecator Angliana Aldea, printr-o executie sumara in care a utilizat doar trei propozitii (simple dar letale) preluate cu copy-paste de la  procurorul de caz. Cele trei propozitii nu au nevoie de niciun fel de comentariu, asa ca nu facem altceva decat sa le reproducem cu fidelitate (citam): “(…)Instanta, la fel ca si procurorul retine ca acesti elefanti au fost deplasati pe drumurile publice din Brasov. Din actele la dosar, nu rezulta ca cei doi elefanti ar fi fost supusi unui tratament brutal sau unui efort fizic, intrucat este de notorietate ca aceste animale in salbaticie parcurg zilnic distante lungi. Instanta apreciaza ca acestor elefanti nu li s-au provocat suferinte fizice si psihice, avand in vedere ca sunt in serviciul circului din anul 1974”.

Asadar, prin sentinta penala nr. 170/30.01.2014 pronuntata in dosarul cu nr. 24224/197/2013 al Judecatoriei Brasov de catre judecatorul Aldea Angliana, omenirea a mai repurtat o victorie asupra elefantilor Mendra si Randi care, la expirarea celor 35 de ani petrecuti „in serviciu de circ” au primit cadou din partea instantei un spor de pedeapsa de inca cel putin 10 ani (insa ce-nseamna zece ani cand ii petreci numai in parade prin trafic, tumbe, slujuri, „lumanari” stand in cap si trompa  ori alte asemenea distractii?). Iar acest lucru s-a intamplat in mod evident pentru ca pachidermele astea nu au avut bunul simt sa evolueze intr-atat incat sa se poata infatisa ele insele in fata instantei de judecata, insotite de un certificat medico-legal contrasemnat de Costica Vladila de la DSVSA Brasov (care sa ateste ca au primit cel putin 30 de zile de ingrijire sau consiliere medical- veterinara) si de un translator autorizat (daca nu cunosc limba romana, evident) pentru a sustine clar si fara echivoc, ca atunci cand plang in timpul unei parade publicitare, NU fac acest lucru pentru ca se distreaza sau pentru ca le place sa joace un teatru de calitate ci numai si numai din cauza ca SUFERA.

Elefanti asfalt Cluj

Desi a trecut mai mult de jumatate de an de-atunci, imi amintesc ca citind sentinta nr. 170/30.01.2013, ni s-a facut frica ca intr-o buna zi, (dupa ce vom fi citit inca 2-3 astfel de sentinte), am putea sa fim loviti de dambla si sa ne pierdem mintile. Dar de-abia acum am inteles ca in asemenea cazuri, nu avem numai dreptul ci si datoria sa mergem pana la capat si eventual sa infruntam riscul inerent de a fi loviti de dambla facand ceva (scriind niste texte critice, formuland plangeri la CSM, la CEDO s.a.m.d.) mai degraba decat nefacand nimic.

Sa fim bine intelesi, respectam Justitia si pe cei care o impart (Justitie care de altfel ne-a dat dreptate, in mod cat se poate de intemeiat, in mai mult de doua zeci de cauze) mai ales ca o consideram singura parghie prin care s-ar putea indrepta raul endemic care bantuie statul si societatea romaneasca. Dar respectul fata de actul de justitie si independenta justitiei nu inseamna NICI caderea Justitiabilului intr-o stare de contemplatie bovina (ori de adoratie/prostatie „ingrozita” de tipul lui misterium tremendum”) in fata tuturor hotararilor definitive ale Judecatorului (pe care, vezi doamne, ar fi obligat sa le „interiorizeze” rumegandu-le pe muteste oricat de nedrepte ar fi) si NICI inaltarea Judecatorului, in numele unei „independente” inteleasa ca idiosincrazie, deasupra oricarei tentative de critica schitate de Justitiabil si chiar deasupra Ideii de critica insasi.

      Pe scurt, justitia lucreaza cu argumente, cu ratiune si cu logica iar de acolo de unde se lucreaza cu argumente, ratiune si logica, dezbaterea si critica nu pot fi alungate. Nici macar atunci cand cineva pronunta cuvintele magice: :”definitiv” ori „irevocabil”.

P.S.

In atasament aveti sentinta, concluziile noastre scrise la dosarul „efefantii in trafic” precum si plangerea catre CSM impotriva magistratului judecator care a instrumentat acest caz (Nu a avut rost sa dezvoltam criticile in acest text pentru ca le-am dezvoltat in cuprinsul plangerii si concluziilor atasate).

 

 

 

Share
No comments currently exist for this post.
Leave a Reply: